Pentru fiecare dintre noi, şcoala ar trebui să însemne, dincolo de orice, amintirea primei întâlniri cu slova tipărită,dătătoare de sens vieţii trăite oarecum naiv şi neştiutor până atunci...
Pătruns în lumea lecturii, copilul îşi desface , încetul cu încetul, aripile şi începe să năzuiască la exerciţiul zborului, până atunci doar visat, acum gata de împlinire...
De-a lungul timpului, mărturisirile prilejuite de amintirea primelor lecturi au animat buzele pline de înţelepciune ale unor scriitori cunoscuţi,a căror poveste de viaţă este greu de imaginat în afara cărţilor.
Nicolae Iorga este unul dintre aceştia, iar fragmentul ,,Cea dintâi învăţătură''cuprinde vorbe calde, vibrând de emoţia primei întâlniri cu slovele, cu filele de carte...
Cuprins, deloc întâmplător,în cea dintâi unitate de studiu propusă elevilor de clasa a VI-a , Cartea-obiect cultural,acest fragment are menirea de a le deschide micilor învăţăcei gustul pentru cunoaştere, lămurindu-i ,totodată, că nu vor putea pătrunde tainele frumosului fără experienţa unică a lecturii..
Nerăbdători să aflăm povestea, ne delectăm mai întâi cu textul al cărui titlu nu ne poate lăsa indiferenţi, apoi ne punem întrebări:
1) Care sunt momentele din copilărie asupra cărora s-a oprit autorul în evocarea sa?
2) De ce s-a oprit tocmai la acestea?
3) Pentru copilul de odinioară, lectura cărţilor înseamnă o călătorie într-o lume ,,trăită cu un veac , cu două, cu mai multe în urmă''.Ce îl atrage şi îl farmecă într-un asemenea univers?
4) Ce scriitori i-au fost călăuze?
5) Care sunt personajele îndrăgite alături de care se bucură sau pe care le compătimeşte micul cititor ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu